„Îl sărbătorim în fiecare an pe Eminescu, îl sărbătorim chiar de două ori pe an, dar continuăm să rămânem descoperiţi faţă de el. Cu oricâte reuşite în cercetarea critică şi istorică asupră-i, continuăm să fim vinovaţi în ce-l priveşte: întâi nu-l cunoaştem încă în întregime, apoi nu-l facem cunoscut altora în întregime, aşa cum a fost”, spunea indignat odinioară Constantin Noica. În ce stadiu suntem azi? Răspunsul, oricare ar fi el, nu ar putea ieşi din sfera derizoriului. Probabil tocmai din acest motiv, vom încerca să ne apropiem în săptămâna ce urmează de personalitatea culturală complexă a lui Eminescu.

Ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, devenită prin lege și Ziua Culturii Naţionale*, va fi marcată de GȘ Energetic Târgu Jiu printr-o serie de evenimente speciale pe parcursul întregii săptămâni 16-20 ianuarie.

▪ 16.01.2012, luni, promovarea campaniei cultural-comemorative;

▪ 17.01.2012, marți, Versuri şi icoane. Receptarea lui Eminescu în lirica românească – spectacol omagial Biblioteca Județeană;

▪ 18.01.2012, miercuri, Eminescu – eternul nostru contemporan. Actualitatea scrierilor socio/politice eminesciene (împărțire de fluturași cu fragmente reprezentative din publicistică);

▪ 19.01.2012, joi, Eminescu – aspecte ale gândirii socio-politice, dezbatere Biblioteca Județeană;

▪ 20.01.2012, vineri, concluzii, analize.

*

Evocare Mihail Sadoveanu. Biblioteca Judeţeană Christian Tell, 9 Mai, Filiala Victoria, vineri, 18 noiembrie 2011, ora 11.00.

Cel mai bun narator. Sadoveanu – 130 de ani de la naştere. Joi, 18 noiembrie 2010, ora 14.30, Biblioteca Judeţeană “Christian Tell” – Victoria. Depunerea lucrărilor până în 15 noiembrie 2010. Lucrările vor fi redactate normal, font 12, arial, cu diacritice, minim 1-3 pagini.

Într-o lume în care valorile culturale îşi schimbă ierarhia  în funcţie de doleanţele, simpatiile sau antipatiile celor care se află vremelnic în divanul moale al vreunui tip de conducere, încerci să pătrunzi raţiunea unor hotărâri ce îndepărtează de  sfera de interes a adolescenţilor fantasticul reprezentat în literatură. Programa pentru clasa a IX-a este generoasă în acest sens, creându-ne ocazia de a surprinde aspecte ale literaturii fantastice româneşti. Reluând o încercare mai veche, aceea a „restituirilor necesare”, iniţiată într-o revistă ce a îmbrăţişat tăcerea înainte de vreme, aduc în atenţie aspecte ale operei unui mare prozator român, a cărei ignorare ar însemna, în plan cultural, o mare pierdere.

Proza scurtă voiculesciană, căci despre ea este vorba, se construieşte după reguli interioare proprii. Dacă Sadoveanu, în Hanu Ancuţei cultiva cu precădere întâmplările senzaţionale, „întâmplări cum nu s-au mai pomenit”, Voiculescu are o abordare de ansamblu a lumii dintr-o perspectivă doctrinară. El este „poetul epic al neobişnuitului” (S.P. Dan), propunând o anumită estetică centrată pe rolul esenţial al singularului. Pornind de la aceste considerente, s-a identificat în proza fantastică voiculesciană o anumită structură internă. Povestirile debutează sub imperiul unui anumit climat, sunt aduse în lumină evenimente neobişnuite circumstanţiale care generează resorturi senzaţionale ale intrigii, având finalmente o rezolvare îndeobşte magică a conflictului. Pe această structură epică se înscriu texte precum Pescarul Amin, Ultimul berevoi, Viscolul, Schimnicul, Sezon mort, Behaviorism, Capul de zimbru, Lacul rău ori Iubire magică.

Răsfoind de curând un calendar cultural, am reperat în luna august aniversarea Ruxandrei Cesereanu, cercetător al universului concentraţionar, prilej cu care mi-am reamintit de un capitol sumbru al existenţei românilor  şi anume comunismul. Vă întrebaţi,  desigur, de ce se acordă încă atenţie unei perioade trecute a istoriei. Mai întâi trebuie să recunoaştem: cel ce uită e condamnat la a repeta greşelile trecutului. Pe de altă parte, a trăi pasiv, a nu te revolta faţă de inuman echivalează cu o anumită stare de complicitate la tot ceea ce a presupus comunismul: îndoctrinare, ştergerea personalităţii individuale, înstrăinare de cultură şi valori etice. Astfel, recuperarea şi purificare memoriei poporului român, după cum afirma şi Ruxandra Cesereanu, devine „o datorie de onoare”.

Îmi asum încă de la bun început posibilitatea zădărniciei unui asftel de gest de a invita la lectură. Şi totuşi motivele care îmi susţin demersul sunt de bun simţ.

Mai întâi actul lecturii trebuie văzut ca mijlocire între experienţa lectorului şi experienţa livrescă. Dincolo de funcţia cathartică, lectura dezvăluie experienţe şi modele sau antimodele umane care, asumate conştient şi responsabil, pot fi motorul activităţii de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului. Altfel spus, lectura implică educaţie, adică formare a individului pentru el insuşi şi pentru societate.

Pe de altă parte, noi, oameni ai postmodernităţii vom urma „spiritul veacului”. Suntem obişnuiti să fim în tendinţe, să respirăm noile schimbări ale societăţii şi să ni le asumăm pentru a nu fi depăşiţi de timpul în care trăim. Societatea românească a probat o mulţime de modalităţi de a ieşi în evidenţă. În perioada postdecembristă, modalitatea de existenţă guvernată de mirajul lui „a avea” a devenit un ideal. Respectul părea a decurge din statutul social „construit”, însă realitatea e alta. „A avea” (bani, influenţă etc.) nu poate suplini în vremuri contradictorii pe „a şti”. A cunoaşte, a învăţa, a deveni om cu un anumit nivel de cultură care să-ţi facă cinste în societate sunt deja idealurile postmodernităţii. Viaţa e un lung şir de alegeri: ţine de opţiunea fiecăruia ce vrea să facă cu propriul viitor: să se integreze societăţii şi să dovedească faptul că existenţa sa nu este un simplu accident, ci este un destin sau să rămână în afara istoriei umanităţii, înmulţind numărul anonimilor fără chip.

Pentru oricare din argumente aţi opta, un lucru e cert: „suntem ceea ce citim”, după cum spunea Sanda Cordoş. Dacă însă nu citim, ce suntem? Pledoarie pentru lectură • Marinela Pîrvulescu @ www.energeticnr1.com

Nora Iuga

Vineri, 23 iulie 2010, ora 13:00, în sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Christian Tell” din Târgu Jiu, va avea loc un prim episod itinerant al Târgului Alternativ de Carte. Întâlnirea de la Târgu Jiu va include lecturi, lansări şi proiecţii video cu Nora Iuga, poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi scriitorii Dumitru Bădiţa şi Oana Cătălina Ninu.

Evenimentul face parte din programul “Literatura română scrie pe mine” şi reuneşte, într-un format nou, ofertant şi dinamic, autori care performează live alături de autori înregistraţi pe materiale audio-video. Târgul Alternativ de Carte (TAC) este un cinema literar, un studio de carte şi un salon pentru lecturi şi lansări, ce îmbină caracteristicile unui târg clasic cu cele ale unui festival multimedia.

Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, a organizat, între 28 – 30 mai 2010, pe Calea Victoriei nr. 115, ediţia inaugurală a Târgului Alternativ de Carte.  A doua ediţie va avea loc în toamna acestui an. [Agenţia de Carte]

Cartea Anului 2009: Marta Petreu şi Mircea Mihăieş

Iata o veste fericita: premiul “Cartea Anului 2009″ acordat de Asociatia Revistelor, Imprimeriilor si Editurilor Literare (ARIEL) a fost acordat pe 27 ianuarie 2010 Martei Petreu pentru cartea Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu–Mihail Sebastian si lui Mircea Mihaies pentru lucrarea Despre doliu. Un an din viata lui Leon W.  Ambele volume au aparut la editura Polirom.  Ii felicit din inima pe Marta si pe Mircea, straluciti si curajosi intelectuali, pentru acest binemeritat succes. Prin urmare, doua carti pe care le recomand cat se poate de calduros, contributii esentiale care probeaza maturitatea indubitabila si vocatia critic-umanista a culturii romanesti de azi.  Nu insailari de opinii fabricate in serie, nu amatorisme narcisiste (“lautarisme”, vorba lui C. Noica), ci infaptuiri reale intru spirit.

Despre cartea Martei Petreu am scris de cateva ori in tara (in Orizont, pe acest blog), precum si in Times Literary Supplement din 1 ianuarie 2010 (cronica a aparut in 22 in traducerea lui Virgil Stanciu). O carte atacata si rastalmacita vehement, cu malitie, cu patima, cu naduf, dar cu prea putina atentie pentru enormul travaliu documentar si mai ales pentru demonstratia riguroasa si dezinhibata, de-tabuizanta a autoarei.  Iata concluzia recenziei mele din TLS:

Această carte necesară nu micşorează deloc presupusa statură a lui Sebastian, aşa cum s-au grăbit să acuze unii critici români furioşi. Mai degrabă aruncă o umbră justificată de îndoială asupra dubiosului statut iconic al unui „uman, mult prea uman“ intelectual.

Despre cartea lui Mircea Mihaies, exemplara ca profunzime si empatie metafizica,  excurs rascolitor in abisul unei arzatoare sfasieri launtrice, iata ce scrie H.-R. Patapievici precum si opinia mea (texte reproduse dupa coperta a patra):

Interviu inedit cu Marta Petreu

Mihai Vakulovski: Doamna Marta Petreu, pina nu demult erati unul din putinii poeti optzecisti care inca nu-si scosese o antologie. Ce inseamna pentru un poet antologia de autor? Cum ati hotarit sa editati – la Apostrof – Apocalipsa dupa Marta – antologia dvs. – si de ce?

Marta Petreu: Da, am pacatuit, mi-am facut o antologie de autor dupa pofta inimii mele. S-a intimplat asa: sotul meu a adus acasa un album Barlach. Rasfoindu-l, am dat de imaginea femeii cu fata acoperita si miinile goale. Da, cea pe care am pus-o pe coperta. ai mi-am spus ca merge grozav cu poemele mele religioase, cu poemele mele de cersetor la poarta transcendentului. Asa ca mi-am facut antologia de dragul acestei imagini care ma cuprinde. A fost o intimplare fericita. Colegii mei apostrofici mi-au lucrat cartea: Ana mi-a cules-o, Claudiu mi-a corectat-o, Adi mi-a machetat-o, dl Horváth a supravegheat tipografia, directorul tipografiei, dl Manole, mi-a dat o hirtie speciala… Era sa clacam la coperta: se pare ca e cel mai greu sa tiparesti negru cu negru, imaginea ieoea mizerabil… Am intirziat aparitia cartii citeva luni, tot refacind filmele. Eram bolnava atunci, iar esecul copertii mi-a creat o nevroza rea, credeam c-o sa mor si n-o sa-mi mai vad volumul. Acum o vad tot timpul, pentru ca, oricit se straduieste Jozsef, colegul meu care se ocupa cu difuzarea, nu reuseote s-o vinda… Da. Iata, stimate tinere domn, din ce mi-a iesit antologia: dintr-o intimplare si din gentiletea colegilor. I-am pomenit pe fiecare anume, cu numele, pentru ca daca aceasta carte a mea va supravietui 100 de ani de singuratate in moarte, sa supravietuiasca cu ei cu tot, iar eu sa nu fiu singura…

In 14 martie, Marta Petreu a implinit 55 de ani. Poet şi  eseist de prestigiu, Marta Vartic-Petreu este dovada faptului că Romania culturală îşi urmează drumul. Marta Petreu are energia şi eficienţa construcţiei culturale. Din 1990 conduce revista Apostrof si Editura Biblioteca Apostrof, iniţiază proiecte culturale, ingrijeşte si editează cărţi, face interviuri. Investeşte în toate aceste activităţi pe câtă devoţiune pentru profesia de scriitor, tot pe atata exigenţă. Aceeaşi exigenţă e de găsit şi în eseistica sa, acolo unde construcţia pleacă de la o investigaţie de mare acurateţe (făcută, adesea, în premieră), precum în cărţile de referinţ despre E. Cioran şi E. Ionescu. Daca acestea sunt teme culturale autoimpuse, marea vocatie a Martei Petreu este poezia. De la debutul din 1981 pina astazi, cartile poetei au fost primite cu aprecieri superlative din partea criticii si au beneficiat de premii multiple, intre care premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1997), premiul salonului de carte Oradea (1993), marele premiu al Festivalului International “Lucian Blaga” (2002). A fost prezenta, de asemenea, in echipa de scriitori romani din programul francez Les Belles etrang”res, derulat in noiembrie 2005.

Marta Petreu – Coborarea Ingerilor

Nu exista iubire. Slava tie: nu mai exista. Exista
numai gura asta spurcata a mea care spune
cuvinte: bucurie tandrete dragoste dimineata
sens lumina iarba placere

Dar pe lume exista numai cruzime

si ploaia asta de sânge
hemoragia asta întunecata a ta

Oho! degeaba ploua cu sânge: noua nu ne mai pasa
în zadar ne faci semne
Nu exista iubire Domine nu
Noi suntem pe de-a-ntregul ai tai

Oho! ai tai umblam prin stratul negru de sânge
ca prin iarba de toamna cu bruma

Suntem ai tai Domine. Cad din cer
ca niste fulgi care latra
câinii tai. Ninge cu javre
Urla la stele boturi flamânde de câine
Da. Suntem ai tai. Tata. Hulim în numele tau:
faca-se deci voia ta de calau

Eu sunt Marta. În genunchi ma asez. Întind grumazul. Amin.